Torţionarul cuvântului îndărătnic
duminică, iulie 30, 2006
joi, iulie 27, 2006
Şi ăla Micu, era Liviu, mă!
Acum câteva zile, sau câteva săptămâni, sau chiar câteva zile şi câteva săptămâni, statornicit pe budă şi cu Libertatea în mână, m-a năpădit un scâncet. Nu din cauza travaliului, ci pentru că am avut o revelaţie onomastică. Printre rândurile senzaţional-şocant-spectaculos-inedite ale ziarului, l-am găsit pe cantautorul Liviu Guţă, ulterior Liviu ex-Guţă, apoi doar Liviu, în plină campanie de marketing. Încercând să se apropie şi mai mult de sufletul românului, probabil la o asemenea distanţă încât să-i poată mangli portofelul fără ca acesta să bage de seamă, artistul şi-a juxtapus Liviului său numele Mititelu.
Desigur, tertipul e evident: apelând la înclinaţia gastronomică a românului către evenimente populiste organizate de politicieni, cu mici gratis, bere ieftină la pahar şi concerte de dat din umeri (după preceptul "ăştia cine dracu' mai sunt, mai bine băgaţi una de suflet!"), Liviu Guţă, ulterior Liviu ex-Guţă, apoi doar Liviu, actualmente Liviu Mititelu, posibil Liviu Micu în cercurile de prieteni, se pare că vrea să intre în graţiile cât mai multor conaţionali, nu numai în cele ale maneliştilor cunoscători. Eu cred că o să reuşească, şi în curând îi vom auzi pe burduhănoşi şi nu numai, cerând cu râvnă-n ochi şi patimă-n stomac "şase Liviu şi o bere la băiatu', garcon!".
sâmbătă, iulie 15, 2006
De pază la coi
Bună ziua, dragi magistraţi ai simţului critic, mă bucur să vă găsesc azi cu toptanul în instanţa de judecată a tendinţelor lingvistice. Astăzi avem pe rol poate cel mai important caz din ultimii ani, nu datorită amplorii sale, ci datorită profeţiei muzicale care l-a anunţat. Dar să n-o mai tărăgănăm de prisos şi să-ncepem:
Coaieee! Bă coaie! Mai ţii minte glăsuirea din spatele ghenei aflate pe-o străduţă lăturalnică în fundul periferiei a muzicanţilor ce compun trupa folclorică BUG Mafia? Aia cu "în cartier totul se bazează pe c***e"? Îţi aminteşti, coaie, aşa-i? Ei bine, coaie, te-ai fi gândit tu pe-atunci că acest dicton genital conţinea printre flocii săi firimituri de veritabilă prorocire? Nu te-ai gândit, coaie, ştiu... Nici eu. Dar uite că folcloriştii sus-numiţi nu s-au ţinut cu mâinile numai de coaie, ci şi de o straşnică fezabilitate anticipativă. Ia gândeşte-te un pic, coaie, dar cu capul, nu cu coaiele! Câte coaie ai auzit şiroind slobode din gurile comesenilor cu care-ai fost la bere? Câte coaie verbale îţi bântuie micul colţ urban seară de seară? Multe, coaie, ştiu... Pulile au devenit desuete, coaie. Numai cutezătorii se mai avântă la rezbelul dialogurilor cu flinta pe bază de puli. S-a proliferat tunul cu coaie, coaie. Iar muniţia lexicală este atât de variată, încât avem bile procreatoare pentru toţi şi în toate situaţiile. Uite aici: "coi" pentru un atac rapid şi singular; "coaie" pentru o duală lovitură zguduitoare; “coae” pentru un croşeu ţărănesc şi eficient; "cois" pentru o ofensivă silenţioasă şi mişelească; sau "coissane" pentru o acţiune mafiotă de tip "drive by". În toate cazurile, cuvintele-cheie care justifică utilizarea lor sunt “percutanţă” şi ”coisistenţă”.
Dar ştii cum de s-a ajuns la aşa ceva, coaie? Explicaţia e lesne de aflat: pentru că românul e filosof, coaie, şi a reuşit să interiorizeze un model de cunoaştere mult mai profund în comparaţie cu cel de acum câţiva ani. Ia gândeşte-te niţel... Penisul reprezintă stratul superficial al procreaţiei. El este doar un canal de legătură prin care trece vasul de croazieră ticsit cu pârdalnicii spermatozoizi, coaie. Coaiele, în schimb, reprezintă chintesenţa reproductivă masculină. De la ele se revendică muşteriii călători de mai sus. Vezi, coaie? Asta-l face pe român un filosof remarcabil, pentru că el a coborât de la penis la coaie şi a reuşit, totuşi, să se înalţe către sferele cele mai înalte ale cunoaşterii intrinsece...
duminică, iunie 04, 2006
Beţi Pepsi Gold pentru doza zilnică de valoare!
Ştiţi spotul ăla de la Ursus în care sunt prezentate cele mai glorioase isprăvi şi izbânzi ale românilor, nu? Dacă nu, vi-l rezum eu: e un spot în care sunt prezentate cele mai glorioase isprăvi şi izbânzi ale românilor. La un moment dat, dinspre clip ţopăie fericită către retina noastră informaţia că româna e a doua limbă oficială la Microsoft. Tare, nu? Te face să înjuri Windows-ul mai pe româneşte... Ei, dacă treaba asta vă masează sufleţelul şi vi-l mângâie până la orgasm cerebral, staţi să vedeţi ce-am descoperit eu!
Folosind o complexă şi exhaustivă metodă silogistică bazată pe datul cu părerea, am dedus două chestii: 1) că la Pepsi a doua limbă oficială e manelomania, deci, implicit, e plin de români pe-acolo, şi 2) că target-ul noului produs este plasat undeva prin tarlaua manelomanilor. Cum aşa? Aţi observat prin magazine noul Pepsi Gold? Ei bine, mai mult ca sigur, numai o minte de maneloman înrădăcinat putea să moşească o asemenea găselniţă carbogazoasă. E nevoie de cineva care a întreţinut relaţii auditive intime cu manelele pentru a îngloba în noua sticlă simbolurile cultural-muzicale necesare. Dintre toate PET-urile sobre de Cola şi Pepsi, îmbrăcate în negru ca la prohod, păşeşte exhibiţionist în faţă junele auriu, gata oricând să spargă o bulă petrecăreaţă în gura consumatorului.
Însuşi faptul că e auriu atestă apartenenţa muzicală şi etnică a tehnicienilor din spatele noii băuturi răcoritoare şi, în acelaşi timp, ne edifică în ceea ce priveşte publicul-ţintă. Păi, ia gândiţi-vă, ce-i place manelomanului mai mult şi mai mult? Aurul, normal. Îl poartă ostentativ la gât, pe mână, pe degete, în ureche, în gură sau... în fine, nu cred că vreţi să ştiţi chiar atâtea detalii. Acum, pe lângă şlapii portocalii şi maioul pătat cu muştar galben, are şi sticla de Pepsi Gold pe care s-o asorteze ţinutei şi-aşa destul de valoroase. Pentru că ce înseamnă, până la urmă, să ai valoare? Înseamnă să ai aur, sau gold - vorba englişmanului. Iar când porţi la tine 2 litri de Gold, atunci ai valoare, teteo!
miercuri, martie 08, 2006
Cine nu are bătrâni, să-i ia din închisoare!
Marilyn Devine, o americancă trecută de toate tinereţile posibile şi imposibile şi ajunsă pe undeva pe la a doua sau a treia bătrâneţe, a făcut un act de bravadă de neînchipuit pentru etatea sa. Astfel, după ce a scuipat de câteva ori sânge în sân, bătrânica de 75 de ani a prădat o filială a National City Bank, de unde a fugit cu... pardon!... de unde a plecat cu 5000 de dolari. După o cursă nebunească de 9 kilometri, în timpul căreia oamenii legii au fost probabil nevoiţi să înfrunte nelegiuite hohote de râs, hoaţoaica a fost arestată. Meritul poliţiştilor în prinderea ei este însă destul de îndoielnic, fiind foarte posibil ca bătrânica să fi tras pe dreapta nu de frica legii, ci pentru a-şi schimba pamperşii...
duminică, martie 05, 2006
Pierdut karma. Ofer recompensă găsitorului
Bună, mă numesc Earl şi nu de mult am descoperit karma. Obişnuiam să pun gumă de mestecat pe sub mese, să fur maşini de la tipe cu un picior sau să păcălesc jucători de golf să mă cinstească cu bere. Asta până când karma m-a lovit. Era la volanul unei maşini şi m-a aruncat direct în spital. Atunci am realizat că, dacă faci lucruri rele, karma te va pedepsi şi-ţi va băga numai ponoase în traista vieţii. Aşa că m-am hotărât să aştern pe o listă toate coţcăriile făcute şi să le îndrept. Dacă faci un lucru bun, atunci karma te va răsplăti. Nu mă credeţi? Întrebaţi-l pe Carson Daly.
My Name is Earl, NBC, Jason Lee, primul sezon, 17 episoade până la data actuală. 16 vizionate. Este comedie. Deci, trebuie să râzi. Să ţii bine minte treaba asta, pentru că altfel rişti să nu râzi. Nu poţi să zâmbeşti, pentru că e comedie. Şi nici să rânjeşti, pentru că nu se cade. Aşadar, râzi! Dar nu prea des, că nu vrei să ţi se convulsioneze stomacul. O dată la două episoade e de-ajuns. Râzi!!! Nu mi-ai urmat sfatul, nu? Aşa-i că n-ai râs? Bine, uite cum facem: îţi dau un pont. La episodul 16 e dezlegare la râs. Cu hohote stomacale, contorsionări bucale şi toate cele. RÂZI!!! Gata, acum aştept cu nerăbdare episodul 16 al celui de-al doilea sezon. Vreau să râd.
P.S. Karma is a funny thing. Serialul ăsta, nu prea...
marți, ianuarie 31, 2006
Măi Bach!
Cândva miercurea trecută, Gigi Becali s-a scărpinat în fund. Curios lucru însă, presa n-a fost pe fază. Becali, uşor roşu la faţă, a insistat. S-a scobit în nas. Iarăşi, nici ţipenie de presă. Becali, negru de supărare, a scrâşnit din dinţi preţ de câteva minute, după care a râgâit. Presa, ia-o de unde nu-i!
"Ei, drăcie, pe unde-mi umblaţi? Iar vă pierdeţi timpul cu pensionari fără bani de medicamente sau cu matrapazlâcurile politicienilor?", şi-o fi zis el revoltat. Aşa că şi-a băgat picioarele. De fapt, nu picioarele - pentru că era încălţat cu opinci de firmă -, ci ranga. Unde? În Maybach-ul ăla de 500.000 de euro, pe care, în prealabil, i-l lovise un şofer de TIR. Nici n-a apucat bine să ridice ranga, că a şi dat cu cotul de-o cameră de filmat de le Realitatea TV. În numai câteva secunde, pensionarii au fost îmbrânciţi în colţ, iar politicienii lăsaţi în perdiţia lor. "Ranga face muzica - Gigi Becali revoluţionează reparaţiile auto", a titrat Realitatea TV şi parcă am şi auzit cum jumătate din locuitorii României tropăie exaltaţi înspre televizor.
După ce-a terminat cu uşa maşinii, Becali a mai dat puţin cu logica păstorească în sintaxă, şi s-a liniştit. Oricum maşina trebuia trimisă în Germania, pentru reparaţii. Ce mai contează costul mare al acestora, când el a luat faţa unei septuagenare violate de nepotu-său?
sâmbătă, ianuarie 28, 2006
Să i-o spui lu' Mutu!
Mutu a fost prins iarăşi cu praful în nas!... Sau nu. Glumeam doar... E că v-am atras atenţia? Totuşi, chiar ar fi fost nasol să se întâmple aşa ceva, ţinând cont de faptul că de curând tocmai s-a despărţit de nevastă şi nu mai avea nevoie de un bucluc în plus... Neah, nici asta nu-i pe bune. Însă trebuie să vă menţin şi eu cumva interesul treaz, nu? De fapt, partea cu adevărat proastă e că Mutu a fost suspendat din activitatea fotbalistică pentru următorii 3 ani, şi va rata calificarea pentru Euro 2008... Gata, m-aţi prins, şi asta e la vrăjeală! Dar, că tot veni vorba de Euro 2008, ieri au avut loc extragerile pentru grupele preliminare, iar noi am picat cu Olanda, Bulgaria, Slovenia, Albania, Belarus şi Luxemburg. Asta am avut să vă spun, de fapt... Aşa-i c-a ieşit o ştire senzaţională? Nu?!? Atunci, trebuie vă anunţ, cu mare regret, că Mutu tocmai a...