duminică, iulie 30, 2006

Pssst!

M-am mutat, cu calabalâc cu tot, aici: www.aghiutza.com

posted by aghiutza @ 10:36 p.m. 12 comments

joi, iulie 27, 2006

Şi ăla Micu, era Liviu, mă!


Acum câteva zile, sau câteva săptămâni, sau chiar câteva zile şi câteva săptămâni, statornicit pe budă şi cu Libertatea în mână, m-a năpădit un scâncet. Nu din cauza travaliului, ci pentru că am avut o revelaţie onomastică. Printre rândurile senzaţional-şocant-spectaculos-inedite ale ziarului, l-am găsit pe cantautorul Liviu Guţă, ulterior Liviu ex-Guţă, apoi doar Liviu, în plină campanie de marketing. Încercând să se apropie şi mai mult de sufletul românului, probabil la o asemenea distanţă încât să-i poată mangli portofelul fără ca acesta să bage de seamă, artistul şi-a juxtapus Liviului său numele Mititelu.

Desigur, tertipul e evident: apelând la înclinaţia gastronomică a românului către evenimente populiste organizate de politicieni, cu mici gratis, bere ieftină la pahar şi concerte de dat din umeri (după preceptul "ăştia cine dracu' mai sunt, mai bine băgaţi una de suflet!"), Liviu Guţă, ulterior Liviu ex-Guţă, apoi doar Liviu, actualmente Liviu Mititelu, posibil Liviu Micu în cercurile de prieteni, se pare că vrea să intre în graţiile cât mai multor conaţionali, nu numai în cele ale maneliştilor cunoscători. Eu cred că o să reuşească, şi în curând îi vom auzi pe burduhănoşi şi nu numai, cerând cu râvnă-n ochi şi patimă-n stomac "şase Liviu şi o bere la băiatu', garcon!".

posted by aghiutza @ 12:53 p.m. 3 comments

sâmbătă, iulie 15, 2006

De pază la coi


Bună ziua, dragi magistraţi ai simţului critic, mă bucur să vă găsesc azi cu toptanul în instanţa de judecată a tendinţelor lingvistice. Astăzi avem pe rol poate cel mai important caz din ultimii ani, nu datorită amplorii sale, ci datorită profeţiei muzicale care l-a anunţat. Dar să n-o mai tărăgănăm de prisos şi să-ncepem:

Coaieee! Bă coaie! Mai ţii minte glăsuirea din spatele ghenei aflate pe-o străduţă lăturalnică în fundul periferiei a muzicanţilor ce compun trupa folclorică BUG Mafia? Aia cu "în cartier totul se bazează pe c***e"? Îţi aminteşti, coaie, aşa-i? Ei bine, coaie, te-ai fi gândit tu pe-atunci că acest dicton genital conţinea printre flocii săi firimituri de veritabilă prorocire? Nu te-ai gândit, coaie, ştiu... Nici eu. Dar uite că folcloriştii sus-numiţi nu s-au ţinut cu mâinile numai de coaie, ci şi de o straşnică fezabilitate anticipativă. Ia gândeşte-te un pic, coaie, dar cu capul, nu cu coaiele! Câte coaie ai auzit şiroind slobode din gurile comesenilor cu care-ai fost la bere? Câte coaie verbale îţi bântuie micul colţ urban seară de seară? Multe, coaie, ştiu... Pulile au devenit desuete, coaie. Numai cutezătorii se mai avântă la rezbelul dialogurilor cu flinta pe bază de puli. S-a proliferat tunul cu coaie, coaie. Iar muniţia lexicală este atât de variată, încât avem bile procreatoare pentru toţi şi în toate situaţiile. Uite aici: "coi" pentru un atac rapid şi singular; "coaie" pentru o duală lovitură zguduitoare; “coae” pentru un croşeu ţărănesc şi eficient; "cois" pentru o ofensivă silenţioasă şi mişelească; sau "coissane" pentru o acţiune mafiotă de tip "drive by". În toate cazurile, cuvintele-cheie care justifică utilizarea lor sunt “percutanţă” şi ”coisistenţă”.

Dar ştii cum de s-a ajuns la aşa ceva, coaie? Explicaţia e lesne de aflat: pentru că românul e filosof, coaie, şi a reuşit să interiorizeze un model de cunoaştere mult mai profund în comparaţie cu cel de acum câţiva ani. Ia gândeşte-te niţel... Penisul reprezintă stratul superficial al procreaţiei. El este doar un canal de legătură prin care trece vasul de croazieră ticsit cu pârdalnicii spermatozoizi, coaie. Coaiele, în schimb, reprezintă chintesenţa reproductivă masculină. De la ele se revendică muşteriii călători de mai sus. Vezi, coaie? Asta-l face pe român un filosof remarcabil, pentru că el a coborât de la penis la coaie şi a reuşit, totuşi, să se înalţe către sferele cele mai înalte ale cunoaşterii intrinsece...

posted by aghiutza @ 7:39 p.m. 1 comments