Pomul de Anul Bou
Lume, lume, mare anunţ, mare: metodele didactice ale şcolii româneşti se înnoiesc! Învăţământul autohton se îndreaptă spre o nouă direcţie, cu sudori pe frunte şi pământ pe sub unghii, direcţie sădită de către ministrul Educaţiei şi Cercetării, Mircea Miclea. Nu, nu este vorba despre o mărire salarială a profesorilor. (Puţin importă aceasta, laolaltă cu fericirea dascălilor... Oricum îşi scot ei pârleala din meditaţii, că-s români de obârşie şi se descurcă, ce naiba!) Şi nu, nu este vorba nici despre gologani aruncaţi în direcţia renovării unor şcoli, a reparării altora sau, pur şi simplu, a reconstruirii celor multe răpuse de inundaţii. Nu, Miclea pregăteşte o schimbare milenară: un pom! Fiecare elev va planta un pom, de preferinţă în curtea şcolii. Desigur, nu toţi vor planta acelaşi pom (cu toate că, la cât de neaerisite şi igrasioase sunt „mansardele” politicienilor ăstora, nu m-ar fi mirat nici treaba asta)...
Dar să ne oprim puţin din râs (bă, tu ăla din spate, vezi că te dau afară şi te pun absent nemotivat, dacă nu-ncetezi!) şi să medităm asupra beneficiilor pe care ni le poate oferi o asemenea găselniţă pomicolă. În afară de explicaţia demnă de un ministru al educaţiei a lui Mircea Miclea, care zice că, o dată cu sădirea unui pom, copiii vor – citez - “conlucra mai bine împreună” - închei citatul -, eu am mai găsit câteva.
În primul rând, ţinând cont de starea fetidă a budelor din majoritatea şcolilor, un pom mi se pare un loc ideal, paşnic şi curat întru satisfacerea nevoilor telurice. (Desigur, poate apărea şi aici o mică problemă, şi anume împărţirea autorităţii cu omniprezentele patrupede canine.) Şi-n plus, se pot aduna ţopârlanii la o ţigare în jurul lui, să nu-i mai afume pe ceilalţi doi nefumători din şcoală. În al doilea rând, că tot am pomenit de fumat, pasămite ministrul se gândeşte şi la banii săracilor elevi, care trebuie să facă foamea zilnic pentru a-şi putea procura ţigări. Aşa, pe jos au deja iarbă din belşug, iar în copaci vor găsi foi în care s-o înfăşoare... Şi, în ultimul – dar nu cel din urmă – rând, acum se va putea spune, în legătură cu examenele şi cu copiatul, că în şcoala românească se fură ca-n codru... Literalmente.
posted by aghiutza @ 10:57 a.m.
1 comments
