Torţionarul cuvântului îndărătnic

Codul bunelor manele

Ce deosebeşte un manelist bun de unul rău? Delicată chestiune, nu? Păi, un manelist bun e conştient de defectul său, şi astfel bagă câte una doar pe furiş, când se duc rocării la culcare. Din păcate, pe acest tip de manelist îl paşte extincţia. De fapt, nici nu ştiu dacă a existat vreodată, ca să aibă ce să-l pască... În schimb, manelistul rău este genul de om care ori se face taximetrist, ori se face neghiob. Cum neghiobii au un capitol special dedicat în analele de rahat ale istoriei, mă voi ocupa de taximetrişti.

Problema cu maneliştii taximetrişti e că au incredibile capacităţi de camuflare. Aşa se face că reuşesc, cu insidioasă precizie, să-şi ascundă adevărata identitate şi să se piardă în pâlcul de taxiuri. Nici un element oracular nu se întrezăreşte dincolo de chipul lor insondabil, pentru a te preveni: nici un fir de păr nu se flutură în vânt pe ritmuri de Liviu Guţă, nici o declamaţie din Florin Salam nu li se citeşte pe buze şi nici o licărire de chef cu manele nu li se iscă-n privire. De asemenea, nici un poster cu Carmen Şerban pe banchetă, nici un abţibild cu Adi De Vito pe parbriz şi nici un air-freshner cu Nicolae Guţă sub oglindă!

Când eşti în maşină, e deja prea târziu. Casetele cu Liviu, Salam, Guţă, Adi şi Carmen zâmbesc sardonic dintr-un torpedo indecent de larg deshis, în timp ce tu te rogi la divinitate să nu întâmple infamia. Care, în chipul ei ineluctabil de infamie, se întâmplă şi compromite totalmente canalele auditive. Din agonicele boxe suflete zbuciumate revarsă şiroaie de lacrimi şi dureri, fraţii şi dujmanii o ţin numa-n chiolhanuri, banii trag cu ochiul pe sub fustele gagicelor, iar tu te gândeşti că totuşi nu e prea târziu să sari din maşină. Ajungi la destinaţie cătrănit şi obidit, cu măreţele idei filosofice transformate în ecouri de genul: “Băiatu’ şi fata mea / Ce să iubeşte, ce să ia / Şi acu-mi trage-o manea!” Trânteşti politicos uşa de la maşină şi îţi vezi de treabă.

Morala? Cum n-am găsit un ceva mai acătării, vin cu asta, niţel cam învechită: “Nu te duce de Paşti la rudele din străinătate, fiindcă cu pisica lui Kant nu poţi să zugrăveşti bicicleta vecinului!”

posted by aghiutza @ 12:43 p.m.