Torţionarul cuvântului îndărătnic

Bâz

Bâzzz!
Bâzzzzz!
BÂZZZZZZZZZ!
Trezeşte-te odată, leneş acru ce eşti, că de nu, vin şi-ţi dau cu onomatopeele-n cap!!!

Un ochi injectat de somn se mijeşte de undeva din tărâmul oniric al meditaţiei subconştientului. O lume-ntreagă se prăvăleşte într-un cap şi aşa destul de greu. O rază de lumină ce transpiră printre jaluzelele întredeschise trage o expectoraţie bădărănească unei pupile blazate. Câteva minute de somn chinuite şi rebegite ţintuiesc la pat un corp în agonie. O voce maternă, care în oricare alte o mie şi una de situaţii ar fi avut ecouri reconfortante, căzneşte instrumentele auditive ale unei urechi muribunde. “George, nu te scoli?!” Oase vlăguite stau să se frângă sub greutatea copleşitoare a crepusculului. O minte ameţită blestemă tot ceea ce poate fi blestemat, invocând obişnuita aneantizare a lumii pământeşti. La o aruncătură de câteva clipe, apa glacială va brava pe frontul trezirii şi pe faţa tânărului năuc, plesnindu-l cu formele desluşite ale realităţii înconjurătoare. Ţipete, tânguiri şi iar blesteme. O ultimă privire aruncată către pat, cu jind şi nesaţ, şi… cu….. zZzzZZzzzZZZzzzz…....
“Haide mă, nu te scoli odată?!?!”

posted by aghiutza @ 11:57 a.m.