Torţionarul cuvântului îndărătnic

Chestiuni contondente

Se pare că a cam sosit timpul să iau oful de guler, să-l împing aici şi să-i dau şuturi în cur şi scatoalce peste ochi... În furia mea nebună, îi voi da în cap vreo două chestiuni contondente.
Ofule, ia vino-ncoace, să-ţi arăt ceva! Hai, mă, că nu-ţi fac nimic. Doar mă ştii...

Chestiunea 1 (cu colţuri foarte ascuţite):
Profesorii "subiectivi". Adică niţelus părtinitori. Adică puţin cam corupţi. Adică nişte dascăli indiferenţi şi arivişti. Adică mama lor, futu-i în gură de comuniştii dracu'! Unii sunt venali de-a dreptul, şi asta făţis, iar alţii - cei de treabă şi cu elevii ce-şi ţin departe gologanii de buzunarele lor - fac treaba asta în "surdină". La primul capăt al categorisirii, şi anume cocina societăţii şi haznaua eticii, e profu' de mate. Relicvă comunistă, minte putridă, hrăpăreţ înrădăcinat şi pigmeu eminent. E singurul caz pe care-l cunosc când un profesor este urât la unison de o întreagă clasă... Sau, dacă mă gândesc puţin, chiar de un întreg liceu. Hmmm, mă-ntreb dacă şi fii-sa l-o fi urând... şi nevastă-sa... şi găinile, şi căţelul, şi porcul, şi...
La capătul celălalt, undeva în proximitatea bunului-simţ, se află profa de engleză. Care, în pofida scrupulelor ce o bântuie, mi-a dat 9 pe o lucrare care merita 10. "Furnizorilor", însă, le-a furnizat 10. Şi chestia asta n-ar fi un capăt de lume dacă ar fi pentru prima dată când se întâmplă... Dar nu e. Se pare că ştiu engleză, însă trebuie "ceva" mai mult... Ceva extraşcolar şi material.
Undeva deasupra lor, rânjeşte sfidător profu’ de info. Destul de tânăr, scăpat din ghearele comunismului, este de departe cel mai de treabă profesor pe care l-am avut până acum. Desigur, nota 3 am luat şi la el, dar treaba asta n-a ciugulit deloc din consideraţia ce-o am pentru el. Un tip spiritual, cu mintea deschisă, dar şi sever când este necesar - pentru mine reprezintă dascălul desăvârşit (ştiu, devin patetic...). Desigur, şi la el a apărut factorul ce se numeşte meditaţie (de altfel ineluctabil în învăţământul nostru), însă subiectivismul lui a rămas întotdeauna obiectiv, ca să spun aşa. Drept care n-a acţionat niciodată arbitrar în vederea notelor, cel puţin în ceea ce mă priveşte.
Ei bine, numai asemenea profesori mai pot scoate beteaga noastră şcoală din decrepitudinea în care se scufundă pe zi ce trece...

Chestiunea 2 (ineptă prin definiţie):
Astăzi e ziua în care nu m-am apucat de fumat. De asemenea, tot azi, Argeşul a curs în aceeaşi direcţie ca şi ieri, iar apusul a succedat răsăritul...
Şi că tot sunt la capitolul metafizica aberaţiei, nu e nasol atunci când îţi amorţeşte piciorul şi de undeva dinspre uşă ţipă soneria, iar tu eşti nevoit să te târăşti aidoma unui răcan pe câmpul de luptă, ca să răspunzi? E nasol, nu? Aşa mă gândeam şi eu...

posted by aghiutza @ 3:06 p.m.