joi, mai 26, 2005

Revelaţie pe dos

Alaltăieri seară, când ceasul se dădea cu capul de miezul nopţii, am avut o revelaţie (oare a câta?). Aceasta s-a produs în momentul în care am realizat că îmi luăsesem pijamaua pe dos. În exact acel moment, în alte părţi ale lumii, oamenii duceau războaie de neatârnare, scriau cărţi geniale sau descopereau lucruri întru folosul umanităţii. Tot în acel moment, mai mult ca sigur că Bush se juca cu butonul roşu, Saddam îşi ticluia planul de evadare, noul Papă juca barbut cu cardinalii, Băsescu trăgea triumfător din havanele importate din Irak, C.T. Popescu se încrunta la Emil Hurezeanu cu puterea a 1000 de păgubiţi FNI, Becali probabil citea beletristică în cerdac, Guţă mai trăgea o linie pe răbojul muzichiei româneşti cu cel mai nou şlagăr al său, Oana Zăvoranu îi înfigea ghearele în ochi vreunei colege de “Numai iubirea”, iar Nicoleta Luciu îşi număra sânii. Ceea ce mi-a arătat adevăratul sens al existenţei mele şi ceea ce se cerea cu stringenţă făcut. Adică să fiu mai atent atunci când îmi iau pijamaua pe mine.